Orzul se numără printre primele plante cultivate de om, aflate și astăzi într-un areal mare de răspândire, din zonele arctice, până la zona ecuatorială –aridă.  Unele soiuri rezistă chiar și la altitudini foarte mari. Există mențiuni care-i atestă existența încă din epoca de piatră, odată cu începuturile agriculturii preistorice. Orzul se recoltează de circa 12.000 de ani. Cu 7.000 ani î.C. se consideră că orzul ar fi fost deja cultivat pe scară largă în așezările umane.

Spre deosebire de celelalte cereale, cultura orzului se simte cel mai bine în zone cu condiţii de vegetaţie extremă, cum sunt cele de dincolo de Cercul Polar (reg. Arhanghelsk), cele de la mare altitudine (Tibet, Pundjab) sau din nordul Africii (Algeria, Maroc).

Orzul, denumit științific Hordeum vulgare, face parte din familia de plante erbacee Poaceae sau gramineae (graminee). În alimentația omului, dar și a animalelor, deține un loc însemnat, mai ales în zonele unde cultura sa are o pondere însemnată.

Cei mai mari producători de orz din lume sunt Rusia, Franța, Germania, Australia, Spania. În România, sunt cultivate aproape 40 de soiuri de orz și orzoaică, însă o mare parte din ele sunt utilizate în hrana animalelor.

 În fabricarea berii, materia primă este orzoaica (o specie de orz), datorită conţinutului mai redus în proteine, ce asigură o mai bună limpezire și creşterea extractului berii.

Valoarea nutritivă a boabelor de orz este influenţată de factorul genetic şi de condiţiile de mediu, înregistrându-se varietăţi importante ale conţinutului de proteină şi amidon în funcție de soi și cultură. 

100 g de orz - 353 kcal (1474 kj)

Orzul este una dintre cele mai importante surse de fibre solubile și insolubile. Ca valoare nutritivă, orzul este superior porumbului, deoarece conţine o cantitate mai mare de aminoacizi esențiali (lizină şi triptofan).

Soiuri și culturi

Formele cultivate de orz, deși aparțin unei singure specii (Hordeum sativum), se împart în mai multe varietăți. Orzul de toamnă are 32 de soiuri, în timp ce orzoaica de primăvară numără nu mai puțin de 73 de soiuri.

Orzul pentru consum

Orzul este folosit în alimentaţia omului mai ales sub formă de arpacaş, obținut prin decorticarea și șlefuirea boabelor. Crupele, adică boabele de orz măcinate grosier prin procedeul numit perlare, se folosesc la prepararea supelor şi sosurilor, în obținerea făinei, a floricelor, dar și în hrana sugarilor şi în siropuri, dulciuri sau prepararea unor specialităţi pentru copii.

Prin măcinarea unor soiuri speciale, se obțin și fulgii de orz, unul dintre cele mai cunoscute ingrediente sănătoase incluse în micul dejun.

La cea mai importantă masă din zi, micul dejun, terciul de orz, brioșele ori fulgii sunt deja vedete. Pentru diversitate, puterm include și alte produse importante precum ouăle, fasolea verde sau roșiile. Rețeta de ou poșat cu fasole verde și orz este una din combinațiile sănătoase și gustoase pentru fiecare mic dejun.

Perfect și la prânz sau cină

În combinație cu alte legume, orzul poate potența gustul și aspectul unui preparat la nivelul dorit de pretențioși. Pentru că nu are gluten, poate fi ușor digerat de persoanele cu intoleranță specifică. Un prânz sau o cină ușoară bazată pe această cereală poate fi un adevărat succes. O astfel de rețetă este Piept de pui cu fasole verde și orz la cuptor, unde amestecul de legume și proteinele din pieptul de pui înseamnă o masă hrănitoare și sănătoasă.

Știați că:

În China, orzul face parte din cele 5 plante sfinte (alături de grâu, orez, soia și mei), iar în Egiptul Antic orzul apărea în agricultură chiar înaintea grâului?