Bucataria araba cuprinde elemente ale bucătăriilor mediteraneene şi africane. Termenii de referinţă ale acestei bucătării sunt couscous, carnea de miel, coroniştea, vinetele, măslinele, curmalele, apa parfumată (de portocale şi de trandafir), cărbunele şi ceaiul de mentă.
În faţa mesei arabeMâncărurile din bucătăria arabă sunt, înainte de toate, o ocazie de întâlnire în mijlocul familiei şi al prietenilor. Conform tradiţiei se stă pe perne sau pe bănci joase, împrejurul unei mese rotunde. Felurile de mâncare sunt consumate în tăcere, delectându-se cu fiecare îmbucătură. După masă este timp pentru ceai şi discuţii. Fierberea şi servirea se constituie într-un adevărat ritual. Gazda, un ceainic metalic, o tavă de cupru, ceşcuţe mici cu incrustaţii aurii. Îţi face poftă să bei!
O chestiune bărbătească?În gospodăriile marocane conform tradiţiei gătesc femeile. Bărbaţii se ocupă cu prepararea mâncărurilor ce sunt preparate la foc, cum sunt mielul fript sau frigăruile. Unul din felurile de mâncare „bărbăteşti” este mâncarea tradiţională preparată într-un vas în formă de ulcior. Se introduc în el bucăţi de carne de miel, legume, condimente şi se lasă cîteva ore pe jar încins. Mai demult acest fel de mâncare era pregătit de către participantul la o partidă de cărţi.
Savoir-vivre pentru dreptaciÎn bucătăriile islamice felul principal, aşa cum sunt tajin sau cuscus, se află în mijlocul mesei. Cu ajutorul bucăţilor de pâine, fiecare îţi ia cu mâna porţii gustoase şi cu ajutorul a trei degete modelează un fel de biluţe. Pentru această operaţie este nevoie de o îndemînare ieşită din comun. Pentru a mînca se foloseşte numai mâna dreaptă, deoarece în islam mâna stângă este considerată ca fiind necurată (este folosită la igiena intimă).
Concentraţie de ceai în sângeFiecare ocazie este bună din punctul de vedere al unui marocan pentru a bea un ceai – poate fi compania meselor, întâlnirilor între prieteni sau discuţiilor de afaceri. Ceaiul tradiţional este preparat din frunze de ceai verde, mentă şi o mare cantitate de zahăr.
ArakArakul este băutura alcoolică naţională în Liban. Este o vodcă din struguri cu gust de anason. Cel mai des se bea arakul amestecat cu apă în proporţie de 2:1, cu gheaţă. Merge cu el mezze – mici aperitive colorate. Absolut necesară este de asemenea o companie plăcută.
Viaţa în schimbul furculiţeiÎn bucătăria arabă, lângă gustări se serveşte o pâine denumită hobz sau aiş, ce înseamnă textual „viaţă”. Foarte des este folosit în locul lingurii şi furculiţei pentru luarea sosului şi a bucăţilor de carne. O interesantă varietate a acestei pâini este aiş bi zaatar, care este o pâine cu cimbru şi alte plante.
Mezze, adică aperitiveMasa tradiţională în Orientul Apropiat începe cu mezze, adică un ansamblu de aperitive calde şi reci. Câteodată cu ajutorul lor se poate compune un întreg meniu. Printre cele mai populare aperitive se numără: baba ghanoush, fatayer, fattush, hummus sau tabula.
Mic dicţionar pentru bucătăria arabăFalafel (felafel) - Se prepară din năut tocat Shawarma -Echivalentul arab al gyrosului grecesc sau al kebabului turcesc Ful - Piure consistent de fasole brună, pus cu polonicul
Cu conserva pe cămilă?Bucătăria arabă era la început bucătăria nomazilor. Ingredientele necesare pregătirii felurilor de mâncare trebuiau să fie uşor de transportat, de exemplu orezul, curmalele. Caravana îşi diversifica meniul cu articole achiziţionate pe drum, de exemplu legumele. Din păcate în acele vremuri nu era cunoscut miracolul conservei.
Şaptele, cifră norocoasăCifra şapte este considerată ca fiind norocoasă, lucru ce poate fi observat şi în bucătărie. Una din mâncărurile tradiţionale este cuscus din şapte legume (de exemplu dovlecelul verde, coroniştea, ardei iute, morcov, roşii, ceapa şi dovleac).